Nu am scris de mai bine de o luna… nu am simtit nevoia, iar acum sunt atit de confuza… ce se intimpla, nu am motive pt ingrijorare, te vad in fiecare zi, iar acest lucru ma face fericita, dar ma gindesc sa renunt la dragostea ce ti-o port, pt ca vad ca imi doresc altceva decit ceea ce tu poti sa-mi oferi, mi-as dori gingasie, tandrete, sa fii mai grijuliu… sa ma iubesti… eu vad ca ma placi, poate mai mult decit ai placut vreo fata pina acum, ma placi nu doar fizic ci si spiritual + caracterul meu nesuferit, toata gama asta multicolora iti place, dar eviti sa ma apropii prea mult de tine, nici nu-mi dai voie sa ma indepartez… ma vrei linga tine, dar fara ca sa-ti asumi resposabilitatea de a fi impreuna… nu inteleg de ce ti-e frica?
Ma ofensezi cu vorbele tale despre paiangeni, si anume ca ar trebui cineva sa-mi faca curatetie, si faci aluzie la killer, si alti barbatii… iti e atit de indifferent de mine ca ai fi capabil sa ma dai in bratele altui barbat? Nu intelegi un lucru, simplu, pina a te intilni pe tine, eram in abstinenta pt ca nu-mi putem permite sa ma folosesc de cineva, pt ca eu nu puteam sa nuntresc nici un sentiment fata de vre-un om… Si am hotarit ca am lucruri mai importante de facut la moment decit sexul… odata ce te-am intilnit, si m-am amorezat de tine, am continuat abstinenta pt ca te iubesc, si singurul barbat caruia as vrea sa-i ofer corpul meu si pe mine, esti TU! Stiu ca suna socant, si eu ma mir de mine… nu sunt lipsita de libidou (dorinta sexuala) si nici frigida, pur si simplu te iubesc prea mult ca sa ma daruiesc unui alt barbat…
Dar lucrurile nu vor continua la nesfirsit asa, va veni timpul si destul de repede , cred… ca va trebui sa facem alegerea, care va fi statutul nostru de mai departe, raminem prieteni, si ne “prikalim” impreuna sau avansam la postura de cuplu ? stau si ma gindesc… ti-e frica sa evoluezi, dar iti doresti acest lucru, sau nu ma doresti, si doar taraganezi solutionarea problemei, ca sa nu pierzi “clovnul” din viata ta, adica eu, cea care ti-o face mai colorata si mai vie…
Подписаться на:
Комментарии к сообщению (Atom)
Off, Vik, imi vine sa trag vre-o doua maturi dupa ce am citit toata epopeea ta...:D
ОтветитьУдалитьFoarte corect ai denumit-o : PSIHOZA - ca aici logica multa chiar nu gasesti.
Am facut niste ochi cit cepele cu toate personajele X, Y, Z si etc., dar banuiesc ca am priceput pina la urma despre cine si ce vorba.
Acum am inteles (sper eu) ce te macina de atita timp pe dinauntru si asta te consuma binesor - o energie care se consuma pe nimic practic, o energie care se pierde in vint, nu e investita in nimic - oare energia asta care te consuma launtric - va naste alta energie care te va alimenta vreodata?
Stii, mi-am dat seama un lucru - tuturor ne plac senzatiile tare, ne place sa ne chinuim, sa suferim, sa ne complacem in starea asta de mocirla - nush ce farmec are - dar e un fel de ameteala sadomazohista - dar in care unii oameni (in cautare de senzatii tari) tare le place sa se afle.
Dar cum privim si cum accepta anumiti momente din viata- totul depinde de lupa prin fiecare si-o alege ca sa priveasca.
Iar tot ce ni se intimpla - e rodul a tot ce am gindit anterior, doar ca mai greu intelegem apoi de unde si pina unde ni se intimpla anumite lucruri...
Si tot de noi depinde daca alegem sa ne chinuim in niste trairi neintelese(dar din care suferim) tot incercind sa le intelegem, sau daca alegem sa trecem peste tot asta, sa stergem din trecut si sa privim cu un zimbet pe buze si cu speranta in ochi spre tot ce ne inconjoara si spre viitor, si pas cu pas sa mergem in sus pe calea noastra.
Stii ce ti-as zice?
Ai psihuit oleak? - aha, deci,
amu iti ajunge!!!
iete in miini si uita de toate prostiile, nu merita sa te cheltui pe ceva fara sens (ca nu ai gasit nici un sens pina acum)
Cred ca ai avea prea multe de facut in viata asta, si tu stii ca iti va reusi sa o faci, si stiu ca iti stii care iti este misiunea in viata asta.
Tot ce am citit aici - descrierea trairilor acestor stari, hai sa o luam ca o nevroza aberanta- cam de genu cind inainte de ciclu te apuca niste nervi aiurea si pe care nu-i explici, dar care trec, si apoi realizezi ca au fost doar niste hormoni esiti de pe fix - dar nervii ceea nu au nimic cu tine.
PS: Sa stii ca te iubesc mult si tin la tine, si ca sunt alaturi de tine cind ai nevoie.
PS2: sper ca ai sa intelegi si aberatiile mele.