Mi-e dor de Dumnezeu... Straniu,acum toti se gindesc la mincaruri delicioase, bauturi rafinate si haine glamour. Eu imi doresc un dialog cu Dumenezeu, cu Dumenzeu meu, cel care-mi e alaturi si ma protejat si ajutat atit de mult in acest an.Sunt multi care nu cred ca El exista, mai degraba fiecare crede in D-zeul lui, dar este imposibil sa nu crezi in nimic. Credinta inseamna mult, iar eu pot afirma cu certitudine ca El Exista. I-am simtit de atitea ori prezenta, si-i multumesc ca ma aude... acum la rascrucea anilor fac un moment de reculegere, Pentru cei care nu ne mai sunt alaturi, pentru cei ce au rezistat "incercarile" anului, pentru cei ce au stiut cu demnitate sa'si traiasca piederea, singuratetea, suferinta si bucuriile de asemenea... Am discutat atit de mult cu Dumnezeu in acest an, incit acum nici nu indraznesc sa-i cer ceva pentru mine,pentru ca el stie mai bine de ce am nevoie, am incredere in El... Amin
Cine măcar o dată în viată nu s-a răzbunat? Dar se ştie că această tehnică e folosită deseori de femei, şi nu de bărbaţi, şi desigur ne întrebăm de ce? Răspunsul este simplu mai mulţi bărbaţi au predispoziţia de a uita trăirile emotive odată cu schimbarea partenerei, ceea ce o fac destul de uşor, pe cind o femeie necesită o perioadă de la 4 la 10 luni, pentru a se implica într-o relaţie după o dezamăgire. Şi această perioadă se consumă datorită aplicării tehnicii de răzbunare. Adică pentru ca o femeie să-şi revină mai repede după o dezamagire, trădare, înşelare această avînd mari şanse de a intra în depresie, din acest motiv, ea ar trebuie să „treacă la acţiuni”, adică să se răzbune.
Dar conceptul de răzbunare este deseori înţeles prin crearea directă de prejudicii materiale sau morale, ceea ce înseamnă că cultura răzbunării este foarte primitivă. Al.Lăpuşneanu prin opera sa, ne învaţă :
„ Răzbunarea cea mai dulce,
Este când duşmanul tău
E silit a recunoaşte
Tu esti bun iar dînsu-i rău”
Acest sfat destul de înţelept ne arată o altă strategie mai evoluţionistă, care ar putea lua forma unei răzbunari mai pacifiste, calitatea de bun şi rău nu este percepută ca stare de fapt, ci ca nivel de dezvoltare. Astfel femeia modernă nu şi-ar concentra forţele ce le pierde pentru a face actiuni de distrugere a fostului partener, ci s-ar concentra asupra propriei evoluţii şi ar face strategii constructive, care ar ajuta-o să depăşească perioada dificilă, în acest mod fostul partener s-ar situa pe al doilea plan, iar femeia ar creşte profesional şi personal.
Nu aş putea spune că această tehnică este nobilă, dar se foloseşte de femei ca fiind una foarte eficienta în degajare.
Deschid porţile inimii mele, care degeaba stau de veghe şi păzesc, oare ce anume?
Să nu mă invadeze duşmanii? Târziu, cel mai aprig duşman al meu a intrat deja, pătrunzând ca acel Cal dăruit Troiei, şi la miez de noapte, au supus-o, au cucerit-o şi au distrus-o, aşa ai făcut şi tu cu mine… dar acum nu-mi mai e frică: deschid porţile fortăreţei şi te alung din proprietatea inimii mele, şi desigur nu mă mai mustra conştiinţa, că în afara te aşteaptă Neantul…
Fiecare are ce merită şi desigur ce-şi doreşte…
Nu vreau să te mai iubesc, Te voi uita!!!
Sună atât de cunoscute aceste trăiri… Este dezamăgirea de Dragoste, este suferinţa dulce amăruie pe care fiecare din noi am simţit-o, dar suferim din cauza dragostei sau a iubirii?
Fiecare din noi gândeşte că dragostea vine de la sine, că ea te cucereşte pe neprins de veste şi-ţi face viata mai frumoasă, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Poţi spune că te-ai îndrăgostit, amorezat pe neaşteptate, dar ca să iubeşti e nevoie de timp. Dragostea şi Iubirea par lucruri atât de apropiate, dar poate sunt şi diferite? Ne îndrăgostim de multe ori pe parcursul vieţii, şi uite că acest sentiment zgomotos ne ţine în priză puţin timp, până la jumătate de an, apoi el dispare, ca apa în deşert, şi atunci ne punem întrebarea: Ce-a fost asta? A fost Dragostea… Ea apare şi menţine o relaţie dintre doi oameni, dar nu mult timp, până aceştia se cunosc, şi încep să se cunoască suficient, Dragostea este primul pas al Iubirii, apoi “sufletele slabe” nu au curajul să meargă mai departe, să trăiască în determinare şi stabilitate, considerând că aici se începe monotonia şi cotidianul. Greşit! Anume aici începe Iubirea, cea care pe lângă sentimentele şi trăirile deosebite, naşte “amortizarea” împotriva factorilor externi care încearcă să influenţeze stabilitatea unei relaţii, şi anume aici, la această calitate vedem diferenţa dintre Dragoste şi Iubire, adică la rezistenţă şi stabilitate. Când suntem îndrăgostiţi, credem că sentiment mai puternic nu există si atunci afirmăm ca iubim, în acest caz eu întreb: De cit timp? Iubirea durează în timp, şi putem spune că iubim doar atunci, când vedem partenerul cum trăieşte alături, cum reacţionează la succesele şi greutăţile întâlnite în cale.
Dar cum trăim într-un secol al dependenţelor, putem afirma că suntem dependenţi de “senzaţii tari” şi în dragoste, ceea ce înseamnă, în primul rând, schimb regulat de parteneri, deoarece stabilitatea nu mai e în modă, iar jocul principal este “Vânatul”, adică cuceritul, dacă e să vorbim cu termini mai învechiţi, ce constă în crearea de strategii ca să-ţi obţii scopul, şi aici riscul e foarte mare, riscăm să ne transformăm în vânători neînfricaţi, pe carenu-i interesează animalul vânat, ci doar “procesul”, azi vânează un iepuraş, mâine un urs, poimâine un elefant, şi uite că în acest mod, oamenii îşi creează dependenţe, mereu sa vâneze pe cineva astfel uitând să se mulţumească cu prada deja obţinută, adică să fie satisfăcut de partenerul achiziţionat.
De ce ne este frică de stabilitate? Aici vedem doi termeni ce ne îngrijorează: Stabilitatea şi Frica, ce putem spune ca sunt incompatibili cu Iubirea. Stabilitatea nu înseamnă regres, ci mai degrabă o pistă sigură pentru a-ţi lua zborul către succes.Iar frica o simte omul ce nu are credinţă (în sine, în cei din jur, şi desigur într-o forţă supremă). Să fie oare adevărat, că pierdem valoarea Iubirii şi Dragostei, deoarece avem puţină credinţă?
toti asteapta Anul nou... Cred si eu ca il astept, nu pentru "petrecerea de revelion" mai putin treaza, si plina de evenimente... il astept din motiv ca mi-e frica ca anul care e pe sfirsite ar putea sa mai dureze... stii cum... Al doilea mandat... :( Vreau ca anul 2009 sa plece, iar eu tot ce-mi doresc este sa uit... sa uit si iarasi sa uit... prea multa dezamagire, durere si munca... Pentru ca suntem pe ultima suta de metri din acest an, Ii spun "Multumesc pentru tot ce m-ai invata!!!, dar te rog sa pleci..."
