Răzbunarea este o tehnică femenină de apărare?

Cine măcar o dată în viată nu s-a răzbunat? Dar se ştie că această tehnică e folosită deseori de femei, şi nu de bărbaţi, şi desigur ne întrebăm de ce? Răspunsul este simplu mai mulţi bărbaţi au predispoziţia de a uita trăirile emotive odată cu schimbarea partenerei, ceea ce o fac destul de uşor, pe cind o femeie necesită o perioadă de la 4 la 10 luni, pentru a se implica într-o relaţie după o dezamăgire. Şi această perioadă se consumă datorită aplicării tehnicii de răzbunare. Adică pentru ca o femeie să-şi revină mai repede după o dezamagire, trădare, înşelare această avînd mari şanse de a intra în depresie, din acest motiv, ea ar trebuie să „treacă la acţiuni”, adică să se răzbune.

Dar conceptul de răzbunare este deseori înţeles prin crearea directă de prejudicii materiale sau morale, ceea ce înseamnă că cultura răzbunării este foarte primitivă. Al.Lăpuşneanu prin opera sa, ne învaţă :

„ Răzbunarea cea mai dulce,

Este când duşmanul tău

E silit a recunoaşte

Tu esti bun iar dînsu-i rău”

Acest sfat destul de înţelept ne arată o altă strategie mai evoluţionistă, care ar putea lua forma unei răzbunari mai pacifiste, calitatea de bun şi rău nu este percepută ca stare de fapt, ci ca nivel de dezvoltare. Astfel femeia modernă nu şi-ar concentra forţele ce le pierde pentru a face actiuni de distrugere a fostului partener, ci s-ar concentra asupra propriei evoluţii şi ar face strategii constructive, care ar ajuta-o să depăşească perioada dificilă, în acest mod fostul partener s-ar situa pe al doilea plan, iar femeia ar creşte profesional şi personal.

Nu aş putea spune că această tehnică este nobilă, dar se foloseşte de femei ca fiind una foarte eficienta în degajare.